Republik ÖsterreichAustria

Capitala Viena (Wien)
48°12' N 16°21' E
Oras principal Viena
Limba oficiala Germana
Sistem politic Republica Federala
- Presedinte Heinz Fischer
- Cancelar Werner Faymann
Independenta 1919 
Suprafata  
- Total 83.871 km˛ km˛ (Locul 112)
- 8.150.835 loc. (Locul 86)
- Densitate 97/km˛ loc./km˛
PIB  - Total $267 Miliarde USD (Locul 35ş)
       - Per capita $32.962 USD
Moneda EURO 
Fus orar UTC + 1
Prefix telefonic ++43



Republica Austria (germana Österreich, Republik Österreich) este o federatie din Europa Centrala, compusa din 9 landuri federale. Capitala Austriei este Viena (Wien). Austria are granita cu Liechtenstein si Elvetia - în vest, Italia si Slovenia - în sud, Ungaria si Slovacia - în est si Germania si Republica Ceha - în nord.

Istorie

Dupa ce a fost cucerita de romani, huni, lombarzi, ostrogoti, bavarezi si franci, Austria a intrat sub conducerea dinastiei Babenberg din secolul X pâna în secolul XIII, care au fost învinsi, la rândul lor, de catre Habsburgi. Mostenitorii acestei familii vor conduce Austria pâna în secolul XX. Dupa victoria de la Austerlitz, Napoleon desfiinteaza, în 1806, Imperiul Romano-German. Dinastia de Habsburg promite o revansa, dar, pentru moment, Austria este scoasa din razboi. Împaratul Franz al II-lea al Sfântului Imperiului German îsi ia titlul de Franz I al Austriei în anul 1804. Din 1807 apelurile secrete anglo-ruse de intrare a ei în razboi devin presante. Habsburgii vad în acestea o sansa de a-si salva prestigiul. Sigura de ajutorul coalitiei, Austria intra, în 1809, în razboi. Dar lucrurile se complica. General exceptional, Napoleon aduce la respect pe Habsburgi si, printr-o serie de victorii fulgeratoare, Coalitia este zdrobita.

Devenit cancelar al Austriei, ultraconservatorul Klemens Metternich încearca sa reînvie coalitia. Abil diplomat, precum Napoleon era un mare general, Metternich, care fusese ambasador la Paris, îsi dadea seama de greselile stupide pe care le comisesera puterile antinapoleoniene în precedentele lor campanii împotriva Frantei. Totodata, Metternich stia ca îndemnurile Angliei de a continua razboiul în momentul respectiv erau vorbe în vânt. În consecinta, noul cancelar a reorganizat structura imperiului si a uneltit inteligent în vederea gasirii unei ocazii favorabile pentru a-l înfrânge pe micul general francez, care se intitulase împarat si umilea casele domnitoare ale Europei ( Romanovii, Habsburgii, Bourbonii, Hohenzollernii). Primul moment favorabil valorificat de Metternich a fost atacarea Rusiei de catre Napoleon, în 1812, sub pretextul ca tarul Alexandru nu respecta Blocada Continentala instituita de Napoleon si era ostil proiectelor franceze. O armata de 600.000 de francezi a cucerit Moscova, dar a pierdut posibilitatea de a distruge armata rusa la Borodino. Apropierea iernii l-a obligat pe Napoleon sa ordone retragerea - care, din cauza asprei ierni rusesti si a hartuielilor neîntrerupte ale armatei tariste, s-a transformat în dezastru, astfel ca din Marea Armata abia vreo 30.000 de oameni au reusit sa treaca râul Berezina. Profitând de ocazie, membrii coalitiei antinapoleoniene ataca Franta. Austria ramâne, însa, în de expectativa, Metternich nevoind sa repete vechile greseli. Când ploua peste tine, ploua si peste inamic - spunea, un secol mai târziu, maresalul Foch. La fel ca armata franceza, si cea rusa era decimata de frig si boli, astfel ca Napoleon reuseste, cu o armata recrutata în pripa, sa obtina doua victorii asupra prusienilor si rusilor, la Lutzen si Bautzen. Aliatii sunt consternati si cer Austriei sa între în razboi. Calculându-si sansele, Metternich propune o mediere pe care, initial, Napoleon, pentru a câstiga timp, o accepta, dar, ulterior, refuza cererile exagerate ale cancelarului austriac. Politica lui Metternich triumfa iar Austria intra în razboi alaturi de Anglia, Prusia si Rusia. Desi, la Dresda, armata austriaca a lui Schwartzenberg este batuta si pusa pe fuga de francezi, Metternich nu dispera, intuind ca Franta e la capatul puterilor: în batalia de la Leipzig (16-19 oct. 1813), fortele celei de-a VI-a coalitii înfrâng armata franceza, Parisul este capturat iar Napoleon exilat în insula Elba (aprilie 1814), apoi, dupa înfrângerea definitiva de la Waterloo (18 iun. 1815), deportat de englezi pe insula Sf. Elena. Austria recapata Tirolul, Dalmatia si Galitia. Austria si Metternich pot rasufla linistiti. Metternich înfiinteaza Sfânta Alianta (Rusia, Prusia, Austria, Anglia, Franta). În Imperiul Habsburgilor Klemens Lothar Metternich, fost ambasador devenit cancelar, conducea politica interna si externa. Austria a devenit o monarhie absoluta cu puteri depline. Aceasta va provoca nemultumirea taranilor, a clasei muncitoare si a burgheziei. Sfânta Alianta sustinea monarhiile absolutiste. În Imperiul Rus însa au loc revolte reprimate cu cruzime, Spania îsi pierde toate coloniile din America în afara de San Carlos, Imperiul Otoman este dezmembrat. Monarhiile Sfintei Aliante se gaseau într-un echilibru precar.


Revolutia de la 1848
În 1848 izbucneste în Franta o revolta a burgheziei cu caracter national. Revolta se transforma într-o revolutie care cuprinde Europa. La Berlin se organizeaza baricade. În Italia revolta are ca pretext unificarea tarii. Revolutia în Imperiul Habsburgic a urmat diverse faze. Situatia economica a imperiului a constituit una din cauzele revolutiei. Desi din punct de vedere politic era una din marile puteri ale Europei, din punct de vedere economic, Austria se prezenta mult mai slab deoarece industria sa, în mare parte ramasa în urma progresului general, nu putea face fata unor tari industrializate ale caror marfuri invadasera piata europeana dupa 1815. În agricultura se mentineau relatiile feudale iar taranii erau crunt asupriti. Vestea despre revolutia din Paris s-a raspândit cu repeziciune. La 11 martie apar primele manifestatii ale multimii. La 13 martie 1848, revolutia izbucneste la Viena. În aceeasi zi cancelarul Metternich, ce ocupa aceasta functie din 1829, fuge în caruta unei spalatorese. Studentii si muncitorii cer adoptarea unor reforme radicale. Pâna la 15 martie revendicarile cerute de popor au fost impuse aprobarii împaratului Ferdinand I. La 13 martie, poetul maghiar Szandor Petofi publica Imnul national maghiar la Pesta. La 15 martie izbucneste revolutia la Pesta. La 16 martie Ferdinand I este fortat sa accepte crearea garzii nationale si legiunii academice la Viena. Dupa izbucnirea revolutiei la Pesta, se formeaza un guvern independent, constituit la 17 martie, si condus de contele Bathyanny . Bathyanny va proclama independenta Ungariei la 7 aprilie. Cu putin timp înainte, la Pozsony (azi: Bratislava), venetienii lanseaza formula "Italia fara da se" (Italia se va înfaptui prin sine însusi) pentru eliberarea Italiei. În martie este proclamata republica de la San Marco de catre avocatul venetian Daniel Manin (1804-1857). Peste câteva zile trupele austriece sunt alungate din Milano iar Piemontul declara razboi Austriei. Dar aceasta stare de lucruri nu dureaza. Fortele reactionare ale Sfintei Alinte înfrâng revolutia. Dupa înabusirea completa a revolutiei în Europa, Franz Joseph începe o politica de represiune împotriva clasei muncitoare, a taranimii, fostii revolutionari. În 1853 Libeny Janos, o calfa de croitor din Ungaria, dorea sa razbune pe compatriotii sai care zaceau în închisorile austriece asa ca hotaraste sa-l omoare pe împarat. Pentru aceasta el se duce la Viena unde se pregati sa-l asasineze pe Franz Joseph care mergea însotit de contele O'Donnel, aghiotantul sau. Libeny se arunca asupra sa cu pumnalul, dar nu reuseste decât sa-l raneasca pe împarat. Franz Joseph se reface repede. Din acest moment, represiunea împotriva potentialilor revolutionari se înteteste. Dar Austria are de înfruntat alte evenimente.

Revolutia înfrânta în Austria triumfase în Franta. Acolo regele Ludovic-Filip fusese alungat iar burghezia proclamase a doua republica franceza. Ca conducator fusese ales Charles Louis Napoleon Bonaparte, urmas al marelui împarat al Frantei ce tulburase într-atât Austria. Dar cu timpul oamenii au înteles ca numai o revenire a monarhiei le putea rezolva problemele. În 1853 Bonaparte se proclama împaratul Napoleon al III-lea. Noul împarat avea o extraordinara simpatie pentru popoarele latine. În 1859 el ajuta Piemontul împotriva Austriei. Armatele împaratului Franz Joseph sunt batute iar Lombardia este cucerita. În 1861 este proclamat regatul Italiei a lui Victor-Emanuel II. Camille Cavour, cancelarul Piemontului "Metternich al Italiei", cedeaza orasul Nisa Frantei. Austria pierdea posesiunile sale din Italia. Guvernul era nemultumit. Imperiul Habsburgic se afla într-o stare grava dar reusea sa se mentina. Dar în curând va primi o noua lovitura. Prusia era un mare regat care, sub conducerea lui Wilhelm I, visa constituirea unui mare Imperiu german. În acest scop dusese razboaie cu Danemarca pentru cucerirea Schleswigului si a Holsteinului, regiuni din Iutlanda. Apoi anexase Hanovra. Imperiul Austriac era ostil Prusiei si ambitiilor sale deoarece considera ca numai ea ar fi putut crea un imperiu german. În 1866 începe razboiul cu Prusia. Austria este înfrânta la Sadova. Imperiul Habsburgic era cuprins de o grava criza care se accentuase dupa înfrângera în razboi. Franz Joseph I cauta sa salveze Austria de la aceasta criza creând în 1867 dualismul austro-ungar. Ungurii aveau acelasi drepturi ca austriecii si alaturi de acestia participau la conducerea imperiului. Erau supusi cu totii monarhiei Habsburgice. Celelalte popoare din Imperiu erau considerate inferioare si nu aveau drepturi. Austria a devenit Austro-Ungaria. Dualismul austro-ungar a salvat temporar statul de la grava criza ce îl cuprinsese. Dupa emanciparea ungurilor fiecare popor credea ca se poate ridica si el. Dar sperantele le vor fi înselate crunt. Austriecii si maghiarii vor declansa o prigoana nesfârsita împotriva celorlalte natiuni din imperiu. Dualismul austroungar va fi epoca neagra pentru popoarele înglobate în stat.

Austria ca parte a dublei monarhii Austro-Ungaria
Austria a devenit parte din dubla-monarhie Austro-Ungaria în 1867.

În 1871 regele Prusiei Wihelm al II-lea învinge pe francezi, alunga pe Napoleon al III-lea si este proclamat de catre Otto von Bismarck suveran al Imperiului German reunificat. Astfel la granitele Austriei aparea o noua putere suverana. În curând o noua drama zguduie imperiul Austro-Ungar. Printul mostenitor al tronului, Rudolf este gasit mort la Mayerling. Arhiducele Rudolf s-a nascut într-o seara ploioasa din 1858. Încredintat unei doici maghiare, Rudolf era pasionat de vânatoare. În 1874 a cazut de pe cal lovindu-se grav. În anii care au urmat el a împuscat un cerb alb, care dupa legenda era ocrotit de spirite. Arhiducele manifesta o totala sfidare fata de traditiile Imperiului. Energia sa reînvia gustul mortii strabunului sau Filip al II-lea si dementa familiei de Wittelsbach. Mama sa Elisabeta facea parte din ilustra familie bavareza. Rudolf se certa adesea cu Franz Joseph, tatal sau. Împaratul Austriei a hotarât sa-l cuminteasca casatorindu-l cu printesa Stefania a Belgiei. Dar Rudolf s-a îndragostit în taina de o tânara, Maria Vetsera. Împaratul Franz Joseph a aflat si l-a silit pe arhiduce sa se desparta de ea. Rudolf n-a suportat gândul de a o parasi pe Maria si s-a sinucis împreuna cu ea în castelul de vânatoare de la Mayerling. Este desemnat mostenitor al tronului ar hiducele Franz Ferdinand.

În 1878 are loc un nou eveniment. Rusia si România declara razboi Imperiului Otoman. Bulgaria este eliberata si devine stat independent (cnezatul Bulgaria). O mare armata ruseasca este însarcinata sa cucerasca Constantinopolul dar turcii speriati, semneaza pacea la San Stefano prin care Bulgaria si România ieseau de sub controlul lor. Austro-Ungaria nu pierde prilejul si ocupa cu armatele ei Bosnia si Hertegovina. Prin tratatul de la San Stefano Habsburgii tineau doar sub ocupatie provincia, ei nu o anexau. Franz Joseph, sub presiunea marilor puteri, se va consola cu faptul ca va întreprinde anexiunea mai târziu (1910).

Dar abia scapa împaratul de grijile Balcanilor ca si se pomeni cu altele. Noul mostenitor al tronului, arhiducele Franz Ferdinand von Habsburg-Este calcând pe urmele lui Rudolf refuzase sa se însoare cu o reprezentanta a nobilimii, hotarâse sa se casatoreasca cu o doamna de curte a arhiducelui Ferdinand din Bratislava (Presburg) ceha Sofia de Chotko. Austriecii nu recunoscusera niciodata originea nobiliara a vechilor conti de Chotko deoarece dualismul austro-ungar recunostea doar pe maghiari si austrieci ca popoare privilegiate în imperiu. Franz Joseph a vrut initial sa-l refuze pe arhiduce, dar acesta nu ceda de fel. Ba chiar a anuntat ca renunta la privilegiile unui tron doar ca sa se însoare cu Sofia. Hotarât lucru, Franz Ferdinand îl sfida pe împarat. Franz Joseph, batrân si plictisit accepta casatoria lui Franz Ferdinand si a Sofiei cu conditia ca sa fie o casatorie morganatica. Fii lor nu se vor putea urca pe tronul Habsburgic, nu vor purta nici un fel de titlu si vor purta numele de familie a mamei. Franz Ferdinand accepta si astfel într-o zi minunata din 1900 el îi puse inelul pe deget iubitei lui. Singura reactie a împaratului a fost un mesaj sec prin care o anunta pe Sofia ca a primit titlul de ducesa de Hohenberg. Pe masura ce aceste evenimente se desfasurau în tacere sosea la Viena vestea asasinarii împaratesei Elisabeta. Casnicia Elisabetei cu rigidul împarat Franz Joseph nu a fost una din cele mai fericite. În momentul în care devenise logodnica împaratului, Sissy era o fata zglobie lipsita de griji. Dar curând a început sa fie strivita de încorsetarile etichetei curtii imperiale. Convietuirea cu Franz Joseph a fost de la început marcata de atitudinea neîntelegatoare a Sofiei, mama împaratului. Aceasta, pretinzând ca are grija de ei, îi tinea pe copii departe de mama lor. Aceasta stare de lucruri a degenerat în conflicte aprige între împarateasa si soacra. Elisabeta pleca departe de Viena si nu se întorcea acolo decât când era absolut necesar. Grijile si nenorocirile au început sa o copleseasca pe vesela împarateasa. Fiica ei a murit la nastere iar fiul ei, Rudolf s-a sinucis la Mayerling. În curând a pierdut si dragostea împaratului. Iata de ce Elisabeta calatorea cât mai departe de Viena. Ajunse pe insula Corfu îsi construi o mare resedinta de vara sub numele de Mrs. Nicholson. Aflând ca sufera de anemie a plecat în Elvetia nestiind ca acesta va fi ultimul ei drum. S-a instalat la hotelul "Beau Rivage" dându-se drept contesa de Hohenhembs. Într-o noapte însa, în timp ce se grabea sa prinda un vapor a fost înjunghiata de Luigi Luchenni, un revolutionar. O ora mai târziu, împarateasa Elisabeta înceta din viata. Informat de contele Par de moartea sotiei sale Franz Joseph a reactionat în modul sau sec si indiferent. A trecut rapid la rezolvarea unor probleme de stat.

Începutul secolului al XX-lea a însemnat pentru Austro-Ungaria o perioada de schimbari profunde. Popoarele supuse începeau sa manifeste tendinte de independenta înabusite repede de represiunea austro-ungara. În 1910 Bosnia si Hertegovina, care erau ocupate de armata austro-ungara înca din 1878 au fost anexate la imperiu. Acest lucru a provocat un val de nemultumiri în Serbia si în Balcani. Franz Joseph era însa de neclintit. El a organizat în 1914 niste manevre militare în Bosnia si Hertegovina. Deoarece ere prea batrân ca sa mai participe la aceste manevre, Franz Joseph l-a desemnat pe mostenitorul tronului, arhiducele Franz Ferdinand sa le conduca. Franz Ferdinand a plecat imediat la Sarajevo alaturi de sotia lui, Sofia. Acolo, pe strazile orasului, la 28 iunie 1914 Franz Ferdinand a fost ucis împreuna cu Sofia de catre un nationalist sârb, Gavrilo Prinkip. În acel moment situatia a devenit exploziva. Tensiunile dintre Serbia si Austro-Ungaria s-au accentuat. În Europa se formasera înainte de 1914 doua blocuri: cel al Puterilor centrale (Germania si Austro-Ungaria la care vor mai adera Turcia, Bulgaria) si cel al Antantei (Imperiul Britanic, Franta si Rusia la care vor mai adera Italia, România, S.U.A.). Aceste doua blocuri detineau fiecare o influenta majora asupra Europei si se dusmaneau din motive politice si economice. În 28 iulie 1914, Austro-Ungaria declara razboi Serbiei. Rusia sprijina Serbia si declara razboi Austriei. Germania ca aliat al Austriei declara razboi Rusiei si Frantei. Belgiei îi este violata neutralitatea de catre puterile centrale si în replica, Marea Britanie intra si ea în razboi de partea Antantei. În noiembrie Imperiul Otoman intra si el în conflict de partea Puterilor centrale iar Grecia se alatura Antantei.


Cele doua razboaie mondiale
Primul Razboi Mondial începuse. În luptele din est armata austro-ungara a fost batuta de trupele ruse. În schimb, a obtinut mari victorii asupra Italiei si României intrate în razboi în 1915, respectiv, 1916. Pe tronul austro-ungar a venit ca împarat Karl al IV-lea. Razboiul a început sa evolueze repede catre esec. În 1918 au avut loc multe revolte Împaratul Karl a încercat sa semneze o pace separata. Imperiul Otoman si Rusia au iesit din razboi. În schimb, România a reintrat în lupta. În Serbia în 1914 trupele austriece conduse de Potiorek sunt învinse la Cerna si Kolubara, dar Bulgaria va cuceri repede Serbia. În 1918, situatia era disperata. Frontul de la Salonic era strapuns iar italienii înaintau în Carinthia. Austria era într-o situatie disperata. În octombrie 1918 împaratul Karl de Habsburg abdica. Imperiul Habsburgic ce se mentinuse maret si puternic timp de doua secole a primit lovitura de moarte. Natiunile înglobate în imperiu si-au constituit state independente. Astfel a luat sfârsit una din cele mai mari puteri ale Europei.

Aceasta monarhie a fost împartita din nou, fiind în tabara învinsilor din Primul Razboi Mondial, formându-se Austria de astazi. Existenta Republicii Austria a fost reunoscuta prin Tratatul de la Saint Germain en Laye semnat la data de 10 septembrie 1919 între Austria si Aliatii din primul razboi mondial. Austria a fost anexata Germaniei naziste în 1938 ("Anschluss"). Aliatii au ocupat Austria la sfârsitul celui de Al Doilea Razboi Mondial si pâna în 1955, când tara si-a câstigat independenta deplina sub conditia pastrarii neutralitatii. Totusi, dupa prabusirea comunismului în Europa de Est, Austria a devenit din ce în ce mai implicata în afacerile europene, iar în 1995 si 1999, Austria a aderat la Uniunea Europeana si respectiv la sistemul monetar euro.
Harta AustrieiO republica federala, Austria, este divizata în 9 Bundesländer (Landuri federale). Acestea sunt:

Burgenland
Carintia (Kärnten)
Austria Inferioara (Niederösterreich)
Salzburg
Steiermark
Tirol
Austria Superioara (Oberösterreich)
Viena (Wien)
Vorarlberg

Fiind situate în Alpi, vestul si sudul Austriei sunt renumite ca o destinatie a sporturilor de iarna. Cel mai înalt munte este Grossglockner, cu 3.798 m. Nordul si estul tarii sunt formate mai ales din terenuri deluroase. Climatul este temperat, cu ierni reci si veri racoroase.

Principalele orase sunt capitala Viena situata pe Dunare, apoi Salzburg, Innsbruck, Graz si Linz.

Austria, cu economia sa de piata bine dezvoltata si cu standardul sau înalt de viata, este în legatura strânsa cu alte economii din Uniunea Europeana, în special cu cea germana. Statutul de membra a UE a adus un val de investitori straini atrasi de accesul Austriei la piata unita europeana si de apropierea de economiile aspirante la UE. Pe de alta parte, cresterea economica înceata a UE a influentat si economia austriaca: rata de crestere în 2001 a fost de 0,7%, în 2002 de 1,4%, în 2003 de 0,8% respectiv în 2004 de 1,9%. PIB în 2003: 5,1 Miliarde Euro. PIP pe cap de locuitor în 2009: 32.900 Euro

Aproape zece procente din austrieci nu sunt descendenti de austrieci, ci provin din tari înconjuratoare, în special din natiunile fostului bloc estic. Mai mult de 50.000 sloveni indigeni locuiesc în provinciile austriece Carintia si Steiermark. Este prezent si un grup mare de imigranti pentru munca. Limba oficiala, germana, este vorbita de toata lumea; dialectul este similar cu acela vorbit în sudul Germaniei.

Exista totusi o limba standard separata, germana austriaca, care are mai multe diferente fata de germana vorbita în zilele noastre în Germania.

Mai mult de trei sferturi din austrieci sunt romano-catolici. Exista de asemenea comunitati protestante cu vechi traditii, comunitati mozaice si, dupa cel de-al doilea razboi mondial, comunitati islamice.

Cultura

Austria a fost locul de nastere al mai multor compozitori faimosi ca de exemplu Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Strauss Sr., Johann Strauss Jr., Arnold Schoenberg, Anton Webern sau Alban Berg (ultimii trei au facut parte din faimoasa A Doua Scoala Vieneza, vezi Muzica Austriei). La Viena si-au compus principalele opere compozitori renumiti, precum Ludwig van Beethoven, Joseph Haydn s.a. Alti austrieci renumiti au fost fizicienii Ludwig Boltzmann si Erwin Schrödinger, filozofii Ludwig Wittgenstein si Kurt Goedel, psihoanalistul Sigmund Freud, poetul Peter Rosegger si pictorul Gustav Klimt. Mari juristi precum Rudolf von Ihering, Hans Kelsen s.a. au facut celebra scoala vieneza de drept, în special în domeniul dreptului public si dreptului international public. În domeniul economiei un austriac de seama a fost Joseph Alois Schumpeter.

Fiind situata în Alpi, Austria a fost tara de bastina pentru mari schiori alpini, ca Toni Sailer, Hermann Maier, Annemarie Moser-Pröll si Anita Wachter.

Patrimoniul mondial
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse urmatoarele obiective din Austria:

Centrul istoric al orasului Salzburg (1996)
Palatul si Gradinile Schönbrunn din Viena (1996)
Peisajul cultural Hallstatt-Dachstein din provincia Salzkammergut (1997)
Linia ferata din Semmering (1998)
Centrul vechi istoric din Graz (1999)
Peisajul cultural din Wachau (2000)
Centrul vechi istoric din Viena (2001)
Peisajul cultural-natural din zona lacului Neusiedlersee (2001)

licenta GNU textul de la Wikipedia, enciclopedia libera / toate drepturile rezervate.